Eroarea jucătorului (Gambler’s Fallacy), cunoscută și sub denumirea de fenomenul Monte Carlo, are loc atunci când cineva crede în mod eronat că un anumit eveniment aleatoriu este mai probabil sau mai puțin probabil să se întâmple pe baza rezultatului unui eveniment sau a unei serii de evenimente anterioare. Astfel, descrie convingerea că probabilitatea unui eveniment aleatoriu de a se întâmpla în viitor este influențată de cazurile anterioare ale acelui tip de eveniment.
Această modalitate de gândire este greșită, deoarece evenimentele trecute nu schimbă probabilitatea ca anumite evenimente să se producă în viitor sau nu.
Înțelegerea erorii jucătorului
Dacă o serie de evenimente este aleatoare și independentă, atunci, prin definiție, rezultatul unuia sau a mai multor evenimente nu poate influența sau prezice rezultatul următorului eveniment. Eroarea jucătorului se bazează pe faptul că judecăm în mod eronat dacă o serie de evenimente este cu adevărat aleatoare și independentă și ajungem la concluzia eronată că rezultatul următorului eveniment va fi opusul rezultatului seriei anterioare de evenimente.
Să luăm, de exemplu, o serie de 10 aruncări de monedă în care toate au avut ca rezultat capul. Cineva ar putea prezice că la următoarea aruncare este mai probabil să cadă pe partea cu pajura. Dar dacă persoana știe că aceasta este o monedă obișnuită, cu o șansă de 50/50 să cadă pe oricare dintre părți, și că aruncările de monedă nu sunt legate în mod sistematic, printr-un mecanism, atunci cade în capcana erorii jucătorului.
Probabilitatea ca o monedă normală să cadă cu capul este întotdeauna de 50%. Fiecare aruncare este un eveniment independent, ceea ce înseamnă că aruncările anterioare nu influențează aruncările viitoare. Dacă un jucător este invitat să parieze că 11 aruncări consecutive vor rezulta de 11 ori cap, ar fi o decizie înțeleaptă să refuze, pentru că probabilitatea ca 11 aruncări consecutive să rezulte de 11 ori pajură este foarte mică.
Dacă totuși i se oferă același pariu și 10 aruncări au produs deja 10 steme, jucătorul are o șansă de 50% de a câștiga, deoarece probabilitatea de a arunca din nou cap este tot de 50%. Eroarea constă în a crede că, deoarece au existat deja 10 aruncări cap, al 11-lea este mai puțin probabil.
Exemple de eroare a jucătorului
Cel mai faimos exemplu al erorii jucătorului s-a întâmplat în cazinoul Monte Carlo din Las Vegas în 1913. Bila de la ruletă a căzut de mai multe ori consecutiv pe negru. Acest lucru i-a determinat pe oameni să creadă că în curând va cădea pe roșu și au început să își plaseze jetoanele, crezând că bila va cădea într-un pătrat roșu în următoarea rotație a ruletei. Bila a căzut pe roșu abia după 27 de rotații. Rapoartele arată că participanții pierduseră până atunci mai multe milioane de dolari.
Eroarea jucătorului sau fenomenul Monte Carlo reprezintă o înțelegere incorectă a probabilităților și este aplicabilă și în domeniul investițiilor.
Astfel, eroarea jucătorului influențează și analiza financiară. Potrivit economiștilor Hersh Shefrin și Meir Statman, investitorii tind să păstreze acțiunile depreciate și să vândă cele apreciate. Investitorii pot interpreta o creștere constantă a valorii unei acțiuni ca pe un semn că va avea în curând o cădere, deci ajung la decizia să vândă.
Similar, dacă o acțiune a pierdut din valoare, ei pot vedea acest lucru ca pe un semn că acțiunile se vor aprecia, deci decid să le păstreze. Aici eroarea jucătorului poate fi de vină, deoarece investitorii iau decizii pe baza probabilității unui eveniment relativ aleatoriu (prețul acțiunilor) care se bazează pe istoria evenimentelor similare din trecut (tendința prețurilor anterioare).
Cele două nu sunt neapărat corelate. O acțiune care până acum s-a apreciat poate continua să crească în valoare sau poate să scadă. Traiectoria sa de preț din trecut nu determină în mod necesar traiectoria din viitor.
Impactul fenomenului Monte Carlo asupra indivizilor
Eroarea jucătorului poate duce la decizii suboptimale. Parte a luării unei decizii informate despre un eveniment viitor este să luăm în considerare modul în care este legat cauzal de evenimentele din trecut.
Cu alte cuvinte, legăm evenimentele care au avut loc în trecut de cele care vor avea loc în viitor. Le considerăm cauze sau semnale în ceea ce privește modul în care viitorul se va desfășura.
Aceasta este o practică bună atunci când cele două evenimente sunt într-adevăr corelate cauzal. De exemplu, dacă observăm nori de furtună pe cer, este rezonabil să presupunem că va ploua și decidem să luăm o umbrelă cu noi. Experiența anterioară ne spune că norii de furtună sunt un bun indicator al ploii, deoarece sunt corelați cauzal.
Cu toate acestea, acest lucru poate deveni problematic atunci când două evenimente nu sunt corelate cauzal, dar noi credem că sunt. Acest lucru se datorează faptului că deciziile noastre în jurul unui eveniment viitor se bazează pe informații false.
Aceasta duce la o perspectivă eronată asupra probabilității și ignorarea cauzelor reale ale evenimentului. Gândiți-vă la un investitor care consideră succesul său din trecut ca și indicator al probabilității de succes în investițiile viitoare. Cele două nu sunt neapărat corelate cauzal.
Crezând în mod eronat că viitorul va imita trecutul, s-ar putea să supraestimeze probabilitatea de succes și să nu-și evalueze corect activele în ceea ce privește indicatorii reali de valoare viitoare.
Impactul erorii jucătorului asupra unor sisteme
Dacă analizăm în ansamblu eroarea jucătorului, putem observa că aceasta poate avea consecințe nedorite pentru instituțiile și profesii care se bazează pe predicții exacte și pe analize cauză-efect.
Dacă o instituție nu recunoaște independența statistică a evenimentelor aleatorii, poate identifica în mod eronat evenimente sau populații independente ca fiind cauze în încercarea de a explica anumite fenomene.
Să ne gândim la un scenariu în care un fizician nu poate recunoaște mișcarea aleatorie a particulelor și prin urmare, extrage un model din mai multe mișcări anterioare pentru a crea o lege științifică, care este repede infirmată.
De ce este important să analizăm acest fenomen?
Eroarea jucătorului nu afectează doar persoanele care merg la cazino - acest lucru ar trebui să fie clar pentru toată lumea deja. Poate afecta pe oricine atunci când evaluăm probabilitatea unui eveniment viitor bazat pe un eveniment similar din trecut.
În viața noastră personală și profesională facem acest lucru constant. Este ușor să facem greșeala de a corela evenimente care nu sunt legate din punct de vedere cauzal, ceea ce poate încurca predicțiile noastre legate de probabilitate și deciziile rezultate.
Nu vrem să identificăm în mod eronat caracteristicile relațiilor trecute ca indicii că relațiile noastre actuale vor urma neapărat aceeași cale. De asemenea, nu vrem să considerăm o serie de oferte de muncă respinse ca pe un semn că în viitor nu vom găsi un loc de muncă.
Cum putem evita fenomenul Monte Carlo?
Pentru a contracara efectul acestei distorsiuni cognitive, trebuie să recunoaștem independența cauzală a evenimentelor în cauză. Acest lucru nu este întotdeauna ușor, mai ales atunci când avem un interes personal în privința lor.
Reflectând asupra procesului real prin care se produce un eveniment, putem recunoaște că anumite evenimente trecute care seamănă cu acesta nu joacă de fapt un rol în evoluția sa.
De asemenea, este util să ne gândim la motivul pentru care credem că un eveniment trecut ar avea un anumit efect asupra unuia din viitor și să evaluăm acest motiv fără a acorda prea mult credit norocului sau superstiției.
