De ani de zile vedeam în oferta agențiilor de pariuri denumirea de bandy, care pentru un motiv oarecare mi-a amintit de baschet, deși seamănă mult mai mult cu un mix al hocheiului pe gheață și a fotbalului.
Ce este bandy-ul?
Bandy-ul, denumit și fotbal pe gheață, se joacă pe o suprafață de teren de dimensiunea unui teren de fotbal, cu 10 jucători de câmp și câte un portar, la fel ca în fotbal. Durata jocului este aceeași, deoarece o partidă durează două reprize de câte 45 de minute, iar obiectivul este să introduci mingea în poarta adversarului, care este mult mai mare decât pucul din hocheiul pe gheață.
Portarul nu are baston și se apără cu mâinile, putând prinde mingea. Nu există coliziuni atât de dure, care de altfel sunt pedepsite. Cartonașul galben preluat din fotbal reprezintă un avertisment, cel alb înseamnă 5 minute la bancă, în timp ce cel albastru înseamnă 10 minute la bancă, iar cartonașul roșu înseamnă eliminare.
Jucătorii nu poartă echipamentul obișnuit din hocheiul pe gheață, deoarece trebuie să parcurgă distanțe mult mai mari pentru a ajunge la poarta adversarului, așa că viteza poate juca un rol crucial în multe situații. Semicercul cu rază de 17 metri din fața porții reprezintă zona portarului, unde poate atinge mingea cu mâna, iar în acest semicerc sunt două puncte unde se execută lovituri libere.
Istoria bandy-ului
Primul meci de bandy a fost jucat în 1875, iar federația internațională a fost înființată în 1955. La un moment dat chiar a fost inclusă în programul olimpic de iarnă într-o manieră mai degrabă demonstrativă. Desigur, cei care practică hocheiul pe gheață sunt la fel de dedicați și bandy-ului.
