Cum să pariem fără date concrete?

Ne mai amintim cu toții de meciul dintre Mayweather și McGregor din 2017 în UFC-Boxing, un meci care le-a ținut pe jar atât fanii sportului, cât și pariorii, dintr-un motiv simplu: nu existase un precedent pentru asta. Aceasta a furnizat un teren fertil pentru dezbateri și speculații, dar a cauzat și dureri de cap imense tuturor celor care au încercat să prevadă rezultatul cu orice grad de certitudine, deoarece predicțiile se bazează pe ideea că trecutul ne informează despre percepțiile noastre despre viitor.

Ce pot face deci pariorii în astfel de circumstanțe unice? Desigur, nu altceva decât să recurgă la o abordare dezvoltată de un fizician atomist laureat al Premiului Nobel.

Previziunea este o știință cantitativă. Cu cât avem mai multe date din trecut la dispoziție, cu atât există șanse mai mari să obținem o imagine precisă despre cum ar putea arăta viitorul, printr-un sistem sau model.

Dacă cineva construiește pe cunoștințele existente și identifică o influență nouă asupra evenimentului într-un set de date, atunci se află într-o poziție de a face previziuni mai precise decât cele existente. Un exemplu bun este prognoza meteo sau pariurile din Premier League.

Cu toate acestea, în lipsa datelor, ne restrângem la o analiză calitativă, adică să adunăm informații susținute de argumente despre ce s-ar putea întâmpla. Acest lucru poate părea mai puțin eficient decât o ghicire simplă, dar știința, sub forma metodei Fermi, poate fi de fapt de ajutor.

Utilizarea metodei Fermi în pariere

Enrico Fermi a fost un fizician renumit, considerat a fi unul dintre creatorii erei nucleare. A primit Premiul Nobel pentru Fizică în 1938 și a fost creatorul primului reactor atomic din lume. Este important pentru noi în situația actuală, deoarece el a fost omul de știință care a cuantificat rapid ceva prin estimări, ce păreau imposibile de calculat rațional având la dispoziție informații limitate.

Atunci când preda această abordare ca și materie de curs, era cunoscut pentru a atrage atenția studenților cu următoarea întrebare:

Câți acordori de pian trăiesc în Chicago?

Aceasta nu este o întrebare capcană. Ia-ți câteva minute pentru a te gândi la ea și scrie un argument reductiv bazat pe o serie de subîntrebări estimate care îți vor permite să obții un răspuns rezonabil la întrebarea principală (fără a recurge la Google). Fă acest lucru înainte de a citi articolul mai departe.

Dacă îți pui următoarele întrebări auxiliare (sau urmând o logică similară, dar cu întrebări puțin diferite), poți ajunge deja la răspuns.

1. Câți acordori de pian sunt în Chicago?
2. Cât de des se acordează un pian într-un an?
3. Cât durează acordarea unui pian?
4. Câte ore lucrează în medie un acordor de pian într-un an?

Utilizând estimările date pentru primele trei întrebări, poți calcula câte ore de lucru de acordarea pianelor pot fi în Chicago în fiecare an și împărțind asta la numărul de ore pe care un acordor le poate lucra într-un an, poți calcula câți acordori sunt într-un oraș anume. Desigur, primele, a doua și a treia întrebare trebuie descompuse în întrebări suplimentare.

Astfel, pentru prima întrebare, trebuie să estimezi populația din Chicago, folosind cunoștințe despre populația orașelor din SUA. Să presupunem că ai plasat această cifră undeva între 2 și 2,5 milioane (datele cele mai recente sugerează 2,7 milioane).

Apoi, trebuie să calculezi câți dintre acești oameni dețin un pian, care conform regulii elementare poate fi unul din 100 (aproximativ 25.000, dacă folosim estimarea superioară a populației). Apoi adăugăm o valoare pentru numărul de baruri, cluburi, școli etc., astfel încât să putem dubla răspândirea, spunând că 1 la 50 din aceste locații are un pian, deci avem 50.000 de piane.

A doua și a treia întrebare sunt simple intuiții, cu excepția cazului în care ai cunoștințe de specialitate. Un pian este acordat o dată pe an și acest proces durează aproximativ două ore. A patra întrebare poate fi bazată pe experiența ta personală sau pe o imagine a unui loc de muncă full-time obișnuit, de cinci zile pe săptămână, cu concedii obișnuite.

Deci, dacă presupunem că trebuie să acordezi 50.000 de piane o dată pe an și durează două ore fiecare, asta înseamnă 100.000 de ore de acordare. Dacă împărțim asta la cele 1.600 de ore pe care un acordor le-ar putea lucra în medie pe an, obținem 62,5 acordori de piane în Chicago.

Niciun răspuns nu este definitiv, însă dacă ai începe să cauți câți acordori de pian sunt în oraș, ai găsi 83, deci dacă ai plasat estimarea undeva între 55 și 70, ești pe drumul cel bun.

Nu trebuie să te stresezi prea mult cu precizia răspunsului, ci mai degrabă cu abordarea. Acest tip de gândire ajută la obținerea de previziuni destul precise în lipsa datelor. Dacă nu ai înțeles exact cum să abordezi această problemă, citește restul articolului și încearcă din nou, cu o altă întrebare abstractă.

De exemplu, întrebarea cu privire la acordorii de pian a fost folosită la un moment dat în interviurile Google, ajutând la stabilirea capacității de a trage concluzii cu întrebări similare, cum ar fi "Care este greutatea Empire State Building-ului?"

Știința prognozelor

Metoda Fermi este discutată în capitolul intitulat "Superforecasting" de Philip Tetlock și Dan Gardner în excelenta lor carte (Superforecasting: The Art and Science of Prediction). Cartea explorează dezvoltarea științei previziunii, folosind Good Judgement Project ca și bază.

Tetlock a invitat timp de patru ani 20.000 de amatori intelectuali curioși să se alăture GJP-ului și să prevadă rezultatele celor mai diverse mistere geopolitice. Echipa sa a făcut parte dintr-o inițiativă mai largă a IARPA (Intelligence Advanced Research Projects Activity), o agenție din comunitatea de informații americane care se concentrează pe îmbunătățirea nivelului de previziune legat de evenimentele politice și economice critice care afectează direct interesele naționale.

IARPA a creat un concurs de previziuni la care au participat cinci echipe conduse de liderii de domeniu, inclusiv GJP și detectivii amatori. Timp de cinci ani, IARPA a adresat aproape 500 de întrebări, iar răspunsurile au fost trimise în fiecare zi la aceeași oră.

Precizia a fost măsurată folosind scorurile Brier, punctând previziunile prin adunarea pătratelor diferențelor dintre certitudinea previziunii și rezultatul real.

Cum stabilesc cotele agențiile de pariuri?

Agențiile de pariuri nu se ocupă cu prezicerea viitorului. Pur și simplu evaluează numeric cât de probabil este să se întâmple ceva, reprezentând aceasta sub formă de cote.

Apoi, pot construi modele pe baza evenimentelor trecute și pot obține o idee bună despre șansele de succes ale viitoarelor rezultate, pe care le prezintă sub formă de cote de deschidere.

Cu toate acestea, pentru a atrage noi clienți și a extinde atractivitatea în rândul celor deja existenți, trebuie să meargă dincolo de această ofertă de bază, ajungând astfel în domenii noi sau marginale ale sporturilor, unde există doar înregistrări fragmentare despre meciurile anterioare. Cele mai bune exemple sunt eSporturile, sporturile speciale și pariurile politice.

Alegerile sunt atât de rare și se întâmplă în condiții atât de diferite, încât datele istorice valorează foarte puțin în cazul lor. Sondajele de opinie sunt nesigure din mai multe motive, în timp ce bazarea pe știri este un un adevărat câmp de mine, ceea ce înseamnă că agențiile de pariuri adesea eșuează în pariurile politice.

Rezolvarea misterului curselor maiden

Un alt exemplu excelent al acestei probleme sunt cursele Maiden în cadrul curselor de cai. Cursele Maiden, la care participă cai care concurează pentru prima dată, sunt exemple excelente ale unui eveniment de pariere în care datele anterioare lipsesc. Mai rău, cursele sunt scurte și există o marjă mică de eroare în cazul în care caii au probleme la prima intrare pe hipodrom.

Cum poți prezice șansele unui cal care nu a concurat niciodată într-o cursă în care succesul (din perspectiva antrenorului/proprietarului) este pur și simplu măsurat prin obținerea de experiență pozitivă în cursă?

Desigur, pui o serie de întrebări deductive care urmează pilda acordoriilor de pian.

1. Cât de bună este creșterea cailor? Cât de mult succes are crescătorul?
2. Cum stă treaba cu antrenorul? Ce record au pentru caii câștigători pe aceeași distanță?
3. Ce record are jocheului în cursele Maiden?

Aceste întrebări îți permit să estimezi în mod fundamentat șansele calului - ideal combinându-le într-o evaluare - și să evaluezi exact nivelul de încredere față de piață cu ajutorul scorului Brier.

Astfel de probleme, care par la prima vedere de nerezolvat, reprezintă oportunități pentru pariori, deoarece agențiile de pariuri se află în aceeași barcă - deși cu un spațiu de manevră decisiv. Nu există un model sau matematică pe care să ne bazăm, așa că și ei se bazează pe experiența și cunoștințele lor, precum și pe abordarea Fermi.

Cele zece porunci ale pariurilor bune

Provocările cu care s-a confruntat GJP nu sunt diferite de cele cu care se confruntă pariorii și agențiile de pariuri când trec de la piețele sportive tradiționale la opțiuni de pariere exotice. Vestea bună aici este că, pe baza rezultatelor GJP, există câteva lucruri foarte practice care, prin experimente științifice dovedite, îmbunătățesc nivelul de bază al previziunilor pariorilor amatori.

Tetlock, pe baza experienței GJP, a creat efectiv cele zece porunci ale unei previziuni bune. De fapt, folosind experimente randomizate, a constatat că cei care urmau acest ghid, cu incluziunea acestor porunci, și-au crescut scorul Brier cu 10%:

1. Concentrează-te asupra problemelor în care este mai probabil ca munca grea să dea roade și ignoră problemele evidente și de nerezolvat. Există puține șanse să descoperi ceva despre Premier League pe care piața nu l-a luat deja în considerare. Găsește un nivel la care este realist să presupui că poți găsi valoare pentru o cantitate rezonabilă de timp și efort.
2. Fragmentează problemele mari și greoaie într-o serie de probleme mai mici. Atribuiește valori și grade de încredere pentru răspunsuri.
3. Menține un echilibru între perspectivele interioare și exterioare. Pentru un eveniment precum meciul Mayweather-McGregor, este nevoie să nu te limitezi la a evalua doar boxul sau MMA. De exemplu, una dintre părți, cum ar fi McGregor, poate avea un număr mare de adepți în cadrul comunității MMA care, fără îndoială, îl vor susține în număr mare, dar este punctul lor de vedere intern valoros în acest caz? În egală măsură, cât de mult știu puriștii din box despre MMA? Încearcă să echilibrezi ambele puncte de vedere.
4. Echilibrul dintre supracompensarea și subcompensarea noilor informații este foarte important. Acest lucru se bazează pe experiență și pe cântărirea valorii sursei de informații. Unele evenimente vor fi discutate mult pe internet, așa că merită să petreci timp pentru a găsi cele mai bune surse de informații.
5. Pune-ți în discuție propriile prejudecăți.
6. Transformă-ți intuițiile în grade de probabilitate.
7. Învață să echilibrezi comportamentul prea încrezător sau prea neîncrezător. Acest lucru înseamnă că trebuie să găsim un echilibru între a amâna până la inacțiune și a rata o oportunitate, sărind la acțiune fără o evaluare bine gândită.
8. Analizează cu aceeași strictețe eșecurile și succesele tale. Mai rău decât să greșești este să nu-ți asumi responsabilitatea pentru greșeala făcută. Este la fel de posibil să iei toate deciziile corecte și să obții totuși un rezultat greșit.
9. Scoate ce e mai bun din ceilalți și lasă-i pe ceilalți să scoată ce e mai bun din tine. Acest aspect este legat de natura de echipă a GJP, așa că va fi relevant doar dacă lucrezi în cadrul unei echipe sau, poate, dacă ești foarte activ pe rețelele de socializare și ești dispus să împărtășești munca și să accepți/dai critici constructive.
10. Progresul poate fi realizat doar prin punerea în practică a bunelor intenții. Dacă nu ești mulțumit de o anumită prognoză, acceptă faptul că va trebui să dedici timp și efort pentru a paria, într-un mod sistematic și structurat.