Bob Paisley, Zinedine Zidane și Carlo Ancelotti dețin în prezent recordurile pentru antrenori cu cele mai multe victorii în Liga Campionilor. De asemenea, Carlo Ancelotti se află la egalitate în fruntea antrenorilor cu cele mai multe trofee internaționale câștigate (alături de Sir Alex Ferguson și Giovanni Trapattoni).
În plus, Ancelotti ar putea deține și un alt record pe care mulți îl doresc, dar pe care îl poate atinge doar cel mai bun: să câștige titlul în toate cele cinci ligi de top. Italianul a fost supus unei presiuni serioase, dar este într-adevăr cel mai bun din lume?
Ancelotti, cel mai bun din lume în opinia lui Philipp Lahm
Scrisoarea lui Philipp Lahm a făcut înconjurul lumii, o scrisoare în care l-a lăudat pe fostul său antrenor. Articolul ridică problema faptului că Ancelotti a câștigat practic totul, stând în fața a mai multor recorduri care l-ar putea consacra definitiv ca unul dintre cei mai buni în fotbal:
- Cel mai mare număr de victorii în Liga Campionilor ca antrenor
- Cel mai mare număr de trofee internaționale câștigate ca antrenor
- Antrenorul care a câștigat toate cele cinci ligi de top
- Cel mai mare interval de timp între prima și ultima sa victorie în Liga Campionilor
- A câștigat Liga Campionilor cu două cluburi diferite (egal cu un alt record)
- A câștigat Liga Campionilor atât ca jucător, cât și ca antrenor (egal cu un alt record)
De ce a apărut tot mai des ideea că Ancelotti ar putea fi cel mai bun din lume? Cel mai probabil, doar scrisoarea lui Lahm nu ar fi fost suficientă, ci și faptul că Real Madrid era în frunte în campionatul spaniol, precum și performanțele remarcabile din Liga Campionilor. Eliminarea a două echipe de top (PSG și Chelsea) a fost un tipic efect Ancelotti, iar echipa a jucat exact atât cât a fost necesar.
Recordurile remarcabile ale lui Carlo Ancelotti
Opinia mea subiectivă înainte de a dezvolta acest subiect este că două recorduri pot fi importante: să câștige toate cele cinci ligi de top și să treacă aproape de 20 de ani între prima și ultima sa victorie în Liga Campionilor! Acest lucru înseamnă că a fost pe vârf în competițiile internaționale timp de două decenii, ceva ce nimeni altcineva nu a reușit încă. A avut succes cu echipe diferite, în sisteme de joc diferite, în țări diferite.
Sir Alex Ferguson a fost un antrenor excelent, dar vârful carierei sale a durat între 10 și 15 ani, un interval similar de timp în care antrenorii puteau fi considerați favoriți la victorie finală în competițiile de genul Ligii Campionilor. Perioada aceasta este mai scurtă în cazul lui José Mourinho, iar Pep Guardiola este încă departe de finalul carierei, dar putem vorbi despre 15 ani și în cazul său. În cazul lui Ancelotti, dacă luăm în calcul doar prima lui finală, este vorba de 19 ani, iar dacă luăm în calcul și prima lui semifinală, atunci vorbim de 23 de ani!
Fără a mai menționa faptul că pentru a câștiga în două dintre cele mai bune ligi este un lucru uriaș, iar Ancelotti probabil va câștiga în toate cele cinci. Punctul său mediu de puncte pe meci (PPM) este de asemenea remarcabil pentru cele cinci ligi, având o medie de 2.02 puncte. Comparativ, Jürgen Klopp se mândrește cu o medie de 1.88 puncte, și, fără îndoială, Pep Guardiola este regele acestei statistici, dar există o diferență între echipele lui Ancelotti și cele ale lui Guardiola.
Ancelotti și arta adaptabilității
Este foarte important să subliniem că Carlo Ancelotti nu este un antrenor care inventează noi stiluri sau care menține o echipă în top timp de decenii. Ar putea să o facă? Posibil, dar ceea ce îl face remarcabil este abilitatea lui de a-și adapta cunoștințele la orice echipă, oriunde în lume, pentru a scoate tot ce este mai bun din acea echipă. Dacă ne uităm doar la formele tactice, el nu s-a blocat într-un singur sistem, ci a folosit atât 4-3-3, cât și 4-4-2, 4-2-3-1 sau chiar diamantul. Se adaptează la campionatul respectiv, vede greșelile care pot fi exploatate, dar, mai important, este capabil să se reinventeze, să se dezlege de vechile teorii și să le adapteze la epoca modernă.
Rombul Ancelotti: În anii '50, la brazilieni a fost adoptat acel cunoscut romb sau "formația de diamant". Această formație a fost necesară pentru a putea domina mai bine mijlocul terenului, iar Ancelotti a trebuit să-și impună dominația în centrul terenului, având în vedere că nu avea extreme clasice, dar avea fundași care puteau susține atacurile (în primul rând Cafú). În mijlocul terenului, avea mai degrabă un număr 10 clasic (Kaká), jucători activi (Seedorf și Gattuso), și un conductor în adâncime (Pirlo).
De asemenea, trebuie menționat că atunci când erau probleme la Madrid, cine a fost chemat chiar de două ori? Carlo, la fel ca și atunci când Bayern München trebuia să-l înlocuiască pe Guardiola. Indiferent că nu lucrase anterior în Germania, stilul bavarezilor era complet diferit, dar știau că Ancelotti poate construi un nou sistem, la fel cum erau conștienți de aces lucru și la PSG. Epoca de succes a echipei a început cu Ancelotti, dar este suficient să ne gândim doar la renașterea lui Chelsea. Diferite țări, diferite provocări, dar în mare parte cu succes. Putem spunem asta, pentru că chiar dacă cu Everton nu a putut face minuni, totuși merită remarcat faptul că în 2021 echipa s-a clasat pe locul 10, în timp ce anul acesta se află pe locul 17.
Rutină și calm
Campionii nu se agită - sau cel puțin nu și public -, ei știu că în timp, cunoștințele și experiența lor vor conta. Un exemplu viu în acest sens este Carlo Ancelotti. Maestrul italian este interesat de țintă, nu de drumul până acolo, nu de obstacole, ci de pașii decisivi. Chiar și atunci când pierde un meci important, pierde încă unul, nu se întâmplă nimic, deoarece poate câștiga atât Liga Campionilor, cât și campionatul.
- 2002/03 (Victorie în Liga Campionilor): pierderi împotriva Lens, Deportivo La Coruna, Borussia Dortmund și Real Madrid, ambele runde de eliminare directă începând cu un egal 0-0.
- 2006/07 (Victorie în Liga Campionilor): pierderi împotriva AEK Atena și Lille, fără să câștige meciurile de tur în undele de eliminare directă.
- 2009/10 (Victorie în Premier League): șase înfrângeri, inclusiv împotriva lui Aston Villa și Wigan.
- 2012/13 (Victorie în Ligue 1): cinci înfrângeri, inclusiv împotriva lui Stade Reims, Sochaux și St. Étienne.
- 2013/14 (Victorie în Liga Campionilor): în campionat, înfrângeri acasă și în deplasare împotriva lui Barcelona (pierderea titlului în ultimele etape), aproape de eliminare în Liga Campionilor împotriva lui Dortmund.
În acest sezon, au fost învinși cu 4-0 de Barcelona lui Xavi, au pierdut împotriva PSG-ului, Chelsea i-a întors scorul, dar ce s-a întâmplat? Nimic, Ancelotti a fost calm, așa cum a scris și Lahm, nu se agită. Nu strigă, deorece el șie că trebuie să te gândești calm, să vezi imaginea de ansamblu. În marile sale victorii, s-a arătat că pentru Ancelotti școala Sacchi a fost una importantă, nu a rămas blocat la un singur meci, nu a început să se grăbească, pentru că a greșit o dată. Pot există greșeli în fiecare idee, dar dacă avem o teorie bună, să nu ne speriem la prima piedică, probabil acesta este și învățătura lui Ancelotti.
Sistemul și individul
Ancelotti are idei despre ce fel de joc vrea să vadă pe teren, dar îi lasă pe genii să strălucească. Știe cu cine lucrează, ce abilități au, nu îi restricționează, nu le împiedică jocul, îi lasă să ofere cea mai bună performanță.
- Kaká: a fost în formă maximă în timpul domniei lui Ancelotti, în 2007 a fost câștigător al Balonului de Aur, a câștigat absolut totul cu Milanul, pentru o perioadă scurtă de timp chiar a fost cel mai bun jucător din lume.
- Andriy Shevchenko: câștigător Balonului de Aur în 2007, cei mai buni ani ai săi au fost în perioada Ancelotti la Milan.
- Paolo Maldini: a terminat pe podium la votul pentru Balonul de Aur atunci când Ancelotti a fost antrenorul echipei.
- Zlatan Ibrahimovic: a obținut cel mai bun rezultat la votul pentru Balonul de Aur atunci când Ancelotti a fost antrenorul lui.
- Cristiano Ronaldo: sezonul său cu cele mai multe goluri din carieră (48 de goluri într-un sezon de campionat) i se datorează maestrului italian, a câștigat și Balonul de Aur și Liga Campionilor.
- James Rodriguez: a fost în formă maximă clar sub conducerea lui Ancelotti.
- Karim Benzema: la 34 de ani, un candidat la Balonul de Aur, cel mai bun jucător în formă, care decide meciuri în Liga Campionilor.
Acestea sunt doar câțiva jucători care își trăiau cea mai bună perioadă sub Ancelotti, iar nici măcar nu am menționat jucătorii ca Lilian Thuram, care a explodat în conștiința publicului când Carlo a preluat conducerea Parmei (Thuram s-a clasat și în top 10 la votul pentru Balonul de Aur, evident, influențat și de titlul mondial al Franței).
Avantaj
Maestrul italian a pornit cu un avantaj imens față de ceilalți antrenori. A putut învăța de la unul dintre cei mai buni antrenori din istorie (Arrigo Sacchi), care a transformat o eră, transmițând idei care sunt încă relevante și folosite într-o formă sau alta și în ziua de azi (Ancelotti a fost adus la Milan la cererea specială pentru că a fost considerat un jucător inteligent). De asemenea, Ancelotti a văzut cum să interacționeze cu trei clasici precum Gullit, Rijkaard și Van Basten. A văzut la prima mână ce comportament este adecvat atunci când egourile mari se confruntă între ele.
A putut învăța și de la alți antrenori precum Fabio Capello și Enzo Bearzot. Primul a câștigat Liga Campionilor, iar al doilea a dus naționala Italiei până la titlul mondial. Ce a putut observa Ancelotti? De la Sacchi și Capello, cum să interacționezi corespunzător cu un președinte ca Berlusconi, puternic și bogat. Cu ce președinți a avut de-a face Ancelotti în cariera sa de antrenor? Florentino Pérez, Silvio Berlusconi, Nasser Al-Khelaifi și Roman Abramovici.
Complexitate
Ancelotti se descurcă bine cu superstarurile, scoate la evidență ce este mai bun din jucătorii talentați, se înțelege cu președinții problematici și de obicei obține succes pe teren. Dacă rămâne undeva cel puțin 3-4 sezoane, acolo va aduce și o victorie în Liga Campionilor. Maestrul italian are și el lipsurile lui, dar le maschează bine cu punctele sale forte. Ar fi el cel mai bun din lume? Este posibil, dar un lucru este sigur, dacă aș fi un președinte problematic, cu bani și răbdare nelimitată (există așa ceva?), atunci nu Guardiola, Klopp, Tuchel, Mourinho sau Zidane ar fi antrenorul pe care l-aș încredința, ci Ancelotti, pentru că atunci succesul este garantat.
